Unul bea că-i băutor, Altul bea că-i bestie, Numai eu, că am umor, Beau aşa, de chestie.

Păstorel Teodoreanu, unul din cei mai mari epigramiști români, este cel care a scris aceste versuri pline de umor și de înțeles. Dacă ați citit Caragiale și va plăcut, atunci cu siguranță o să vă placă și Păstorel.

Eu am dat din întâmplare peste el dar m-a cucerit pe loc. Cred că simplitatea mesajului și forța acestuia au fost cele care m-au atras.

De multe ori, nu ai nevoie de prea multe lucruri în viață, dar o glumă bună te scoate din tristețe și te face să te gândești la viață dar mai ales la ce contează în viață.

Păstorel a surprins, ca și Caragiale, esența existenței românești, fără să folosească vreun filtru și fără să-i pese de opinia publică, cea care încearcă să te niveleze aducându-te la un sub-nivel spiritual. Lui Păstorel nu i-a păsat….la dracu’ cu toți idioții ignoranți care nu pot pricepe existența individuală!

Păstorel chiar a fost un băutor care a și plătit cu multe vizite la clinica de dezalcoolizare pentru iubirea vieții sale – vinul. Cred că a văzut viciul asta că pe o poartă către inconștient, ca să poată accesa bogăția de idei care șade în interior, dar și ca pe o scăpare din lumea cotidiană, care, așa cu am spus mai sus, încearcă să te dezumanizeze și depersonalizeze.

Toate filosofiile lumii încearcă să te învețe să fii tu însuți, mai puțin societatea românească….și este un lucru foarte dureros pentru cei care vor să evadeze…

In vino veritas este un proverb latin, având semnificația: „în vin (se află) adevărul”.

Ce iubesc eu cel mai mult la Păstorel e faptul că l-a durut în cot, că să zic așa, de cei care nu l-au înțeles cu adevărat dar a și reușit, în același timp, să ia lucrurile serioase în glumă iar pe cele lipsite de substanță să le folosească cu dibăcie împotriva idioților care consumă aerul degeaba!

Poate că greșesc eu dar, noroc că și pe mine mă doare in cot!

Spre deosebire de Păstorel, eu nu stăpânesc puterea de exprimare așa cum a făcut-o el sau alți mari epigramiști sau poeți, dar pot măcar să apreciez valoarea mesajelor acestora.

Îmi place să cred că unii oameni devin nemuritori, fără a face parte însă din tabloul bisericesc, iar Păstorel și Caragiale reprezintă, din punctul meu de vedere, pietre de hotar ale culturii noastre care vor dăinui peste milenii! Asta înțeleg eu prin faptul că “nu ai trăit degeaba”.

O zi minunată tuturor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.