
Dacă ați făcut un lucru bun în viață prin care ați reușit să ajutați pe cineva, s-ar putea să fi trecut printr-o experiență destul de bizară, iar aici mă refer la lipsa de recunoștință din partea celorlalți.
Rămâi încremenit, parcă e ireal ce se întâmplă și nu îți vine să crezi că există șansa ca cineva nu doar să nu aprecieze ajutorul primit dar, mai mult decât atât, să fie chiar supărat că îl deranjezi cu “amabilitățile” tale, când, de fapt, el nu vrea dacât să continue să mustească în sucul propriu și să facă scenarii despre ajutoare divine…
Am întîlnit în viață o sumedenie de oameni care sunt de o aroganță proverbială, pentru care te întrebi de multe ori dacă se merită osteneala de a încerca să le înțelegi comportamentul. La sfârșit tot tu ești ăla care zici să mai dai o șansă omenirii, să treci peste analiza obiectivă și să mai faci un gest “onorabil” poate, într-un final se va întîmpla o minune și bunul simț nu va mai fi doar o noțiune teoretică.
Oameni buni……Am obosit……
Nu mai pot să le spun proștilor că nu sunt proști…….aroganților că nu sunt aroganți și așa mai departe.
Nu mai am toleranță pentru așa ceva! Păi până când să mai încerc? Le spun exact ce gândesc!
Într-un final am hotărât că dacă e să fac un lucru bun pentru cineva, să nu mai aștept mulțumiri și preaslăviri …. că s-ar putea să rămân dezamăgit. În plus am început să îmi și argumentez intențiile ca să nu se înțeleagă că aș avea vre-un câștig din toată povestea. Suspiciunea românului nu are limite….Nu te crede că ești popă nici dacă îi dai cu crucea-n cap!
Lucrurile bune merită totuși să fie înfăptuite. Ele aduc un beneficiu în teorie, doar că în practică, se mai poate întâmpla să fie prost înțelese. Nu trebuie să ne descurajăm … poate că și noi, la rândul nostru, am avut momente mai puțin fericite și nu am reușit să înțelegem situația. Mai trebuie să apelăm din când în când la toleranță chiar dacă ai sentimentul că nu merită.
De multe ori nu este ușor să fi altruist și tolerant, să mai ai vitalitate și optimism, să fi bun și înțelegător… dar eu cred în karma și răsplata pe care mulți dintre noi o așteptăm, trebuie să fie în primul rând una interioară. Beneficiile interioare sunt mult mai importante. Satisfacția va fi pe termen lung, iar karma va fi lângă tine la nevoie.
La urma urmei un lucru bun este un lucru bun!
Cel care nu știe să aprecieze va fi cel care va beneficia cel mai puțin!
Sfaturile de acum încolo sunt de prisos … dar bunătatea nu trebuie să vă părăsească niciodată!
O zi minunată tuturor!
Unii se gândesc la “ajutoare divine” pentru ca le place sa-L amestece pe Dumnezeu în lipsa lor de succes pentru care doar ei sunt răspunzători și cu care “ajutorul divin” nu are nicio legătură. Cât despre recunoștință, ea este o virtute rară în ultima perioadă.
Felicitări pentru articol.
LikeLike
Mulțumesc frumos pentru aprecieri
LikeLike