Câți știm ce e de făcut?
Care este sensul vieții?
Cum ne vedem noi pe noi?
Dacă aș fi Dumnezeu, ce aș face?
Mulți dintre noi visăm la nemurirea sufletului, dar câți reușim să ne apropiem, măcar puțin?
Viața ne poartă pe tot locul, și cu rost și fără rost, dar trebuie să mai facem din când în când și câte-o pauză, așa ca să ne mai tragem sufletul și să ne bucurăm de moment.
Călătoria e mai frumoasă decât destinația!
Din păcate vedem frumusețea doar după ce s-a terminat călătoria. Paradoxurile astea ne copleșesc tot timpul așa că la sfârșit nici nu mai ști ce să zici, a fost bine, a fost rău …. Doar Dumnezeu mai știe!
Nici dacă am fi Dumnezeu nu cred că am ști ce să alegem. Cred că la final nu mai contează nimic, dar până atunci nu încetăm să ne agităm cât se poate de mult dade-dade reușim să ne îndeplinim visul.
Problema e că de multe ori energia ne părăsește și ne învârtim ca bezmeticii fără rost și mai și uităm pe deasupra care e obiectivul. Mulți ne trezim că vorbim singuri, așa ca Moromete, poate iese vreo idee năstrușnică și o scoatem la liman.
Totul se complică și mai tare atunci când începem să dăm și să primim sfaturi despre viață. De parcă noi știm lucruri despre viețile altora pe care ei nu le știu și invers.
Nu totul e bagatelă totuși, e ca la șah…. Vezi mutările mai bine din lateral… sau ca la fotbal, ce gol ai fi dat tu dacă erai în locul atacantului de pe teren și nu pe canapea…
De multe ori însă, viața este doar grea și plină de confuzii. Ceața este mai deasă decât ți-ai dori. Deznădejdea e copleșitoare și speranța e ceva străin.
Din fericire viața nu este doar gri și întunecată, avem noroc cu uitarea. Ea ne ajută să o luăm din nou de la capăt fără să ne mai gândim prea mult la eșecurile trecute. Uitarea este elixirul care ne anesteziază ușor și ne face să ne întoarcem iar și iar de unde am plecat, pentru că, de ce nu, călătoria este de sute și mii de ori mai frumoasă decât destinația.
Cred că unul din lucrurile importante ale vieții este să fi capabil să începi din nou!
Aici nu mă refer la a te reinventa în felurile chipuri, pentru că eu nu cred în așa ceva, dar poți găsi un alt înțeles lucrurilor pe care obișnuiai să le faci, un nou înțeles care poate fi mai aproape de sufletul tău și pe care, din diverse motive, nu ai reușit să îl descoperi până acum.
Aceste descoperiri apar în percepția noastră ca noi începuturi și de fiecare dată ne aduc bucurie și liniște care sunt unele dintre cele mai personale trăiri. Nici nu pot fi explicate și nici nu merită acest efort, pentru că oricum descoperirea este doar a ta…. iar ceilalți nu vor înțelege!
Sfatul de final la care îndrăznesc totuși… ,
“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.”
O zi minunată tuturor!
feedback republic 