
Când începi să o iei razna?
Dar mai ales, cum îți dai seama că o iei razna?
De cele mai multe ori cei din jurul nostru ne ajută să rămânem ancorați în realitate.
Câteodată, din păcate, eforturile sunt zadarnice.
Mulți ar zice că s-au depășit toate limitele bunului simț și ale realității, fără posibilitatea de întoarcere. De obicei se mai spun și multe lucruri, în tumultul evenimentelor, care, de multe ori, sunt jignitoare sau exagerează efectele…
În fond și la urma urmei, cine are dreptate?
Nebunul sau ceilalți?
Hitler nu a fost oprit de nimeni în procesul său de reorânduire a lumii! Cu toate astea, mai târziu, au fost multe scrieri care au enunțat faptul că, spre sfârșitul vieții, au fost semne clare, patologice, de afecțiune psihică.
De ce nu a fost oprit?
Erau și ceilalți nebuni? Chiar a fost o gașcă de tâmpiți care s-au născut în aceeași țară și, mai departe, au reușit să prostească o națiune întreagă?
Dar să luăm alt exemplu,
Galileo Galilei a fost forțat de biserică să renunțe la teoria sa, conform căreia Pământul se rotește în jurul soarelui. El a fost etichetat, la vremea respectivă ca fiind nebun și eretic. Nicolaus Copernicus, a demonstrat mai târziu, că Galileo Galilei nu a fost nebun, ba mai mult, chiar a avut dreptate.
Din ce am expus mai sus, se vede cu ochiul liber că, alegem adevărul în funcție de interese. În termeni populari “scopul scuză mijloacele”.
De fapt cine este nebunul?
Cel care nu are dreptate că nu vor alții, sau cel care a convins pe ceilalți că nebunia este de fapt adevărul!
În viața de zi cu zi, ne întâlnim destul de des cu situații asemănătoare. Norocul nostru este că, azi, nu mai avem Inchiziție și Nazism.
Ce ne face pe noi atotștiutori? – absolut nimic
Putem avea dreptate? – cu siguranță
Putem să greșim? – cu siguranță
Unde ne oprim? – acolo unde stabilim noi limitele nebuniei…
Acceptarea și toleranța vin în ajutor, dacă ne amintim că există…
O zi minunată tuturor!