Dincolo de ceață

Cât de mult și cât de clar poți să vezi dincolo de ceață?

Sunt atât de multe lucruri de văzut căci la un moment dat nici nu mai știi la ce să fii atent. Pierzi din vedere ce este esențial.

Cum poți să elimini ceea ce este neimportant?

Te trezești dimineața, de multe ori, cu zâmbetul pe buze, pentru că te simți bine și vrei să împărtășești cu ceilalți starea ta de bine. Doar că mai târziu, când deja începi să te întâlnești cu lumea, starea ta de bine se transformă și se pierde puțin câte puțin până când devine o competiție…

Ce s-a schimbat de dimineață până peste câteva ore mai târziu?

Totul ne influențează, aerul, temperatura, zgomotul tramvaiului, aglomerația și claxoanele maşinilor, fețele posomorâte ale celorlalți, timpul petrecut în așteptare la trecerea de pietoni…… Totul este greu de respirat. Ceața asta densă nu ne lasă să vedem departe…

Începi să te întrebi ce e de făcut ca să poți răzbate!
Care este cel mai important lucru pe care l-ai putea face?
Cum poți să îți ridici pleoapele, care îți sunt grele, ca să vezi?
Ceața te cuprinde și te înconjoară, te încorporează ca pe un gălbenuș de ou în aluatul de clătite, te răcește ca pe o limonadă proaspăt scoasă de la frigider, te adoarme ca pe un pui de cangur în marsupiu…

Brațele-ți sunt de piatră, picioarele se afundă în nisip, gândurile tale se pierd și ochii tăi sunt incapabili să mai observe zâmbetele sau fețele mai luminoase.

E ca și când un elefant, bruc iese din ceața deasă și aleargă cu toată viteza și greutatea lui înspre tine, iar tu ești neputincios, ca după o anestezie totală, să mai reacționezi în vreun fel, sperând doar să nu te strivească.

Lumina e departe, iar tu nu reușești să o vezi!

Aștepți ca norocul să îți surâdă! De multe ori e tot ce mai poți face. Dar cât de mult poți tu ca să aștepți?

Te mai poți gândi că măcar vântul nu mai bate dacă este ceață. Că și elefantul este înspăimântat în egală măsură ca şi tine, că nici lui nu îi place ceața. Că, de fapt, toți vrem să vedem dincolo de ceață….

După ce ea se risipește, într-un final, începem să zâmbim, de multe ori, pentru că nu a fost niciodată un elefant în ceață, gata să te strivească, ci doar alții ca şi tine, înspăimântați de ceea ce nu reușesc să vadă….

Ridică-te deasupra ceții!
Fuck the Elephant!

Elefantul și șoricelul jucau împreună fotbal. La un moment dat elefantul, din greșeală, îl calcă pe șoricel afundându-l în pamânt. Îl scoate apoi cu mare grijă și îl scutură de iarbă și de pamânt zicându-i:
-Te rog frumos să mă ierți, a fost o neatenție, să știi că nu se va mai întâmpla…
-Nu-i nimica, zise soricelul, se putea întâmpla și invers…

O zi minunata tuturor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.